Nicolae Guta - Sa Nu Imi | Iei Dragostea

Privind pe fereastra spre intunericul rece, el a inceput sa vorbeasca in soapta, ca si cum ea l-ar fi putut auzi prin vantul care suiera pe la colturi. Cuvintele lui erau o ruga disperata, izvorata dintr-o inima care se temea de cel mai crunt abandon.

Rana din sufletul lui nu era fizica, dar il rodea pe interior mai tare decat orice boala. Realizase, poate prea tarziu, ca viata fara ea nu are niciun sens. Toate bogatiile lumii, toate aplauzele si fala deveneau scrum in lipsa caldurii ei. Nicolae Guta - Sa nu imi iei dragostea

In miezul unei nopti ploioase, intr-o camera cufundata in semiintuneric, statea el. In fata lui, pe o masa veche de lemn, ardea o singura lumanare. Flacara tremura usor, reflectandu-se in ochii lui plini de o tristete grea, sfasietoare. In mana strangea un bilet mototolit, singura dovada a unei iubiri care parea sa se destrame sub greutatea greselilor si a mandriei. Privind pe fereastra spre intunericul rece, el a

"Dar te implor, cu toata fiinta mea, un singur lucru sa nu faci. Sa nu imi iei dragostea. Nu imi lua dreptul de a te iubi si nu pleca luand cu tine iubirea noastra. Daca imi iei dragostea, imi iei aerul. Imi sfasii sufletul si ma lasi un trup fara viata, ratacind fara tinta printr-o lume complet pustie." Realizase, poate prea tarziu, ca viata fara ea